Pe pamantul asta lung si lat, doar ne zicea poetul, ochelarii de care vorbesc exista. E drept, departe-departe de noi ca distanta, si fizica, si emotionala. Acolo, departe-departe s-au gasit o floare, o culoare si un cantec pentru orice, mai ales pentru acel orice care doare.
Din cand in cand reusesc sa imi pun ochelarii aceia si o palarie colorata si nu ma mai iau in serios. Si toate momentele mele de trecere isi pierd dramatismul atat de specific noua, iar toate initierile devin treapta urcata cu bucurie.
Si durerea nu mai doare, tristetea e doar melancolie si amintire cu zambet, tot ce exista in jurul meu se transforma in personajele care ma vor ajuta pe mine, eroina, sa-mi scriu si duc povestea mai departe.
Pentru ca, daca privesti totul prin acei ochelari, primesti o lectie de viata. Totul se rezuma la a alege - aleg cum imi miros florile, ce sunet are tristetea, ce culoare are bucuria, ba mai mult decat atat, aleg de fiecare data cu ce madlene ma intalnesc si ce madlene las in urma.
Si pentru ca in ochelarii mei incap multe lucruri, pentru ca-mi arata zilnic ca lumea e si rotunda,
trebuie sa cercetati si alte surse din care am sorbit adanc, cu mare bucurie:
The Book of Life - poveste de seara si pentru oameni mari, numai buna de schimbat ziua ce va veni
Day of the Flowers (2012)
sa ne luam mai putin in serios
sau fundal pentru gandurile noastre de toate zilele:
Si de va doriti ceva personaje ajutatoare, cerceii Day of the Flowers se gasesc la coltul breslasului si bineinteles, la locul de intalnire
Sa aveti parte doar de madlene colorate!
